Cetatea Dăbâca

Cetatea avea formă inelară și număra patru incinte fortificate, cu un diametru total de aproximativ 600 de metri. Era așezată pe terasa superioară a văii Lonei și controla drumul pe care se transporta sarea de la Sic spre Poarta Meseșului. Prima fortificație a fost ridicată în secolul al IX-lea și era apărată cu șanțuri și valuri de pământ, iar mai târziu au apărut un turn patrulater și un zid de legătură gros de 3,2 metri.

Locul a fost studiat încă din 1837, apoi în 1942, iar din 1964 echipa lui Constantin Daicoviciu a început aici cercetări arheologice ample. Mult timp arheologii au căutat dovezi care să lege cetatea de voievodul Gelu din cronica Gesta Hungarorum. Legătura nu a fost confirmată, dar locuirea sitului în secolul al IX-lea a fost dovedită prin obiectele descoperite.

Cetatea este menționată documentar în 1214 și a fost distrusă la invazia tătarilor din 1241. A fost reconstruită, însă nu și-a mai recăpătat importanța, iar pietrele ei au fost folosite ulterior la construirea castelului Teleki. De aceea, astăzi resturile cetății sunt în mare parte acoperite de pământ.

Vizita aici înseamnă o plimbare liniștită pe dealul cetății, printre valurile de pământ ale vechilor incinte, cu o priveliște frumoasă peste dealurile din jur. Nu te aștepta la turnuri impunătoare, ci la un sit arheologic autentic, bun de explorat cu răbdare și cu puțină imaginație.